In jurul lumii ... nu in 80 de zile!  About  Chrono Explore  Map  Tags  Contact
 About  Chrono  Explore  Map  Tags  Contact

may-2006 [ 14 albums ]

Salta

M-am oprit o noapte în drum spre Bolivia. Liniștit și destul de pitoresc.

Copacabana City

Un oraş drăguţ. Din cauza abundenţei de turişti întreaga viaţa a oraşului gravitează în jurul turismului. Este capitala "asigurărilor de maşini" !:-) Asigurari ...în stil Bolevian! În fiecare dumincă la biserica din piaţa principlă se sfinţesc autoturismele.Maşinile sunt împodobite cu girlande de flori. Berea e folosită pe post de apa sfinţită împărţită în acelaşi timp, în mod egal, între maşină şi propietar! :-) Dacă stau să mă gândesc care este starea drumurilor în Bolivia (vezi sectiunea de poze The Death Road - drumul mortii ), pe bună dreptate mă întreb ce companie de asigurări întreagă la minte o să-şi deschidă sucursala în Bolivia? :-)

Isla Del Sol

Insula Soarelui.

La Paz

Ce mai inalta capitala din lume. Imagineazati un canion, apoi adauga cladiri inalte pe fundul canionului. Mai apoi mai adauga case care se catara pe peretii canionului pina se revarsa peste buza acestuia. Impresionant, nu? Privelistea care se deschide de la autostrada de pe buza canionului m-a lasat fara cuvinte ... din pacate pozele care am reusit sa le fac, prin geamul autobuzului, nu fac dreptate realitatii.
In La Paz cele mai scumpe propietati sunt cele la fundul canionului, adica la joasa altitudine. Din cauza altitudinii inalte 3500m(la fundul canionului) - 4000m (la buza canionului), cele mai cautate poziti nu sunt cele cu o priveliste fantastica, ci cele care iti ofera abilitate de a respira mai usor !:-)

Potosi

Aflat la 4040m înălţime, numai urcatul celor câteva scări din faţa hotelului te lasă fără respiraţie! Odată cel mai bogat oraş din lume datorită argintului scos din muntele "Cerro Rico", la baza căruia orăşelul se afla.

Se pare că spaniolii au reuşit să extragă în 300 de ani peste 12 milioane de tone de argint din acest munte. Nu a mai rămas mult în ziua de azi!

Chir si în ziua de azi, ocupaţia de baza este mineritul, iar condiţiile de lucru au rămas la fel ca acuma 200 de ani. Munca manuala şi dinamită. Azi minele sunt cooperative... N-a rămas prea mult zăcământ de nici un fel. Deci nu este extrem de profitabil sau tentant pentru corporaţii. Viaţa e dura şi datorită silicozei, speranţa de viaţă este pe la 10-15 ani de mină. 

În drum spre mină vedeam camioane pline de copiii 14-18 ani. Excursie de scoală pentru a vizita mina, m-am gândit eu. L-am întrebat pe ghid "unde se duc?", răspunsul a fost simplu: "la lucru."

Se lucrează în ture de câte 24 ore. Iar la sfârşit de săptămâna încearcă să vândă ce au trudit să scoată din mină pe durata unei săptămâni de lucru.

Cerro Rico, muntele, este găurit pe orice direcţie imaginabila, trebuie să fi atent unde pui piciorul. Cu fiecare pas mă aşteptam ca ceva să se năruiască ... Senzaţia de sufocare şi apăsare devine tot mai pregnantă cu fiecare metru cu care te afunzi în mină .....

Pentru cei amatori de senzaţii tari există excursii, care te pun în contact real cu situaţia minerului de acolo. Te duc în galerii adânc săpate unde numai în "patru labe" e posibil. Nu ai loc nici măcar să stai în fund sau să te întorci. Temperatura este peste 30 grade Celsius, noroi din plin,  iar aer ... lipsă! Pe bune nu este o excursie pentru oricine! Aşa că alege bine şi cu atenţie ghidul care te duce în mină!

Day1

Prima zi a turului cu 4x4 care ma va purta prin zona sud-vestica a Boliviei. Flancat intre granita cu Chile si Argentina este un podis la peste 4000m altitudine foarte des pomenit si ca "Alto Peru". Am inceput din Tupiza, iar Toyota condusa de Sebastian (soferul agentiei de turism) ne va purta timp de patru zile peste "munti si vai", culminind cu traversarea a "Salar de Uyuni" in ziua a patra. Capat de drum, asa cum probabil ca ati ghicit deja, va fi oraselul Uyuni (supranumit "polul frigului" ). Pe drept cuvint, chiar am indurata ceva frig pe acele meleaguri. In timpul zilei temperatura era in jur de 16-18C, dar odata cu apusul soarelui coboara fulgerator. Experienta de "corturar", m-a invatat ca cele mai reci ore ale noptii sunt intre 4-6 dimineata. Aici cea mai rece perioada a zilei a fost intre 7-10 seara, imediat dupa apus.Pe drept cuvint aici este locul in care am realizat cu adevarat intelesul frazei: "caldura vine de la soare".

Day2

Cred ca mai toata ziua am stat la altitudini intre 4000-5000m. Cea mai impresionanta laguna a fost "Laguna Azura". Mare parte din zi cu o culoare albastru verzuie datorita arsenicului care il contine . A mentionat cineva "verde de Paris"? :-) Ce este extrem de interesant ca isi schimba culoare pe parcursul zilei in functie de pozitia soarelui.
Si cum nu mi-am potolit setea din "laguna Auzura" am putut sa ma scald in apele termale din zona!:-)

Day3

Azi am traversat "Laguna Colorada", desertul cu "Arbore del pietra", am lasat in urma un vulcan fumegind si am inoptat chiar la intrarea in Salar. (Ocean de sare). Vulcanul fumegind, chiar daca de la mare distanta, este o priveleste aparte. Am petrecut noaptea, intr-un hotel facut in intregime din sare.Am dormit pe pat din sare si am mancat la mese din sare! Nu am avut la masa solnita cu sare!:-) Fain, nu? Sarea este materia primordiala aici.

Day4

Ziua in care am traversat Salarul de Uyuni. Noaptea anterioara am oprit chiar la marginea Salarului.Soferul ne-a convins sa prindem rasaritul de soare aici.Motivul a fost, intr-un fel justificat, prin motivul ca pina ne punem pe picioare si ajungem in Salar s-ar putea sa pierdem rasaritul de soare. Acuma, cred ca merita facut efortul de a prinde rasaritul de soare pe "oceanul de sare". Asa cum demonstreaza si pozele, din afara, ramai numai un observator din afara cadrului. Necontestind frumuseatea evenimentului chiar si asa, totusi cred ca ce vrei cu adevarat este sa vezi cum se vede rasaritul soarelui in Salar.

Sucre City

Supranumit "orasul alb". Cel mai frumos oras din Bolivia. Planuiam sa stau de o zi sau doua, dar am ajuns sa stau aproape o saptamana. Un oras frumos, plin de viata, biserici si muzee de vizitat. Poti sa te relaxezi aici citeva zile si apoi sa pornesti in urmatoarea aventura. Vei gasi baruri si restaurante bune raspindite in jurul pietei centrale. Dar daca vrei sa maninci ce maninca localnici, si in special recomand micul dejun, trebuie sa dai o tura in imensa piata, numai la o strada doua de piata centrala a orasului. Mancare buna si fructe pe degeaba aproape.

Folk Dance

S-a întâmplat să mă plimb prin piaţa principală din Sucre şi să dau peste o prezentare a dansurilor populare din zona. Cel mai mult mi-au placut "saboţi" de la o trupă de dansatori, vezi pozele şi vei înţelege uşor la ce mă refer. Trebuie să fi cântărit fiecare măcar câteva kg! :-)

The Death Road

"Drumul Mortii", a nu se confunda cu "Drumul Oaselor" al lui Florin Piersic!

Lăsând gluma la o parte, m-am urcat pe bicicleta și am coborât de la 4700 m la 100 m. Cam 50 km in total. Ajuns jos abia mai puteam sa închid si sa deschid pumnul. Nu trebuie sa pedalezi, tot ce trebuie sa faci este sa strângi din frâne si sa încerci sa controlezi direcția! :-) Simplu, nu? Am avut momente cind m-am oprit pentru ca simțeam ca nu mai pot sa tin ghidonul si sa string frânele! Prima parte a drumului este asfaltata asta înseamna: viteza. Apoi "real fun starts", drumul se transforma într-un drum "forestier", lat abia, cit sa încapă o mașina. Șerpuiește pe buza prăpastiei si coboară vârtejos 3600 m diferența de nivel. Nici urma de parapet care măcar sa-ti dea iluzia ca te va opri! ... roagă-te sa tina frânele! :-) Plus ca la fiecare cotitura te poți trezi fata in fata cu un camion sau autobuz. 

Si daca crezi ca, sa cobori pe drumul asta pe bicicleta este periculos, închipuie-ti cum e sa fi intr-un autobuz sau camion. La întoarcere am urcat înapoi cu microbuzul. Când ma uitam in jos de la fereastra in loc sa vad drumul vedeam haul prăpastiei. Practic caroseria microbuzului era mai lata decât drumul. Asta da senzație! 

Dupa mine urcatul cu microbuzul înapoi la La Paz a fost mai palpitant și mai periculos decât coborâtul cu bicicleta. Marea parte a pasagerilor au stat mai înghesuiți in partea stânga! :-)

Tupiza

Un orasel placut, asezat intr-o zona pitoreasca. Este popas ușor accesibil dinspre Argentina. Principala atractie, jur ca n-ai sa ghicesti!  :-) ... este calaritul!

Apropos de calarit... Daca tot am ajuns aici si toti in jurul meu sunt asa încântați de arta ecvestra, m-am uitat in jur , m-am uitat in oglinda si am șezut ca badea ( din clasica "șezi bade si gândești sau numai șezi ?" ), daca am gindit sau nu, nu imi mai este clar, cert e ca am zis: de ce nu? Ce n-am judecat eu bine, zic eu infuentat de euforia celor din jur, este ca: sa te urci prima data pe cal si sa te angajezi la un traseu de 5 ore calare pe coclaurile din jur, nu e  ideea cea mai fericita pentru un novice in ale artei! :-) Iar sa posezi si niste noțiuni elementare despre arta ecvestra, nu strica defel! :-)

Calul a fost bland, il imita pe cel din fata lui. Pina aici, plus partea cu "la pas", toate bune si frumoase! Problemele au inceput cind ghidul, la indemnul celorlalți călăreți in euforia generala, au luat-o la galop!

Doua chestii se definesc clar in context si aveau sa definesca viitorul meu pentru urmatarele 5 ore:
1. spiritul euforic. Nu intru totul impartasit de mine.
2. parca am mentionat spiritul de cooperare al blindului meu cal.

... si asa s-a trezit Horatiu galopând. In ciuda faptului ca incercam din rasputeri sa rămân in sa , unu adaugind timpul amestecat cu injuraturi si blesteme proliferate, doua, uimitor totusi am mai gasit timpul sa inteleg expresia: "arta ecvestra". Intr-adevar a te mentine in sa in galopul calului este o arta! :-)

In ciuda auspicilor nefavorabile in care incepusem galopul, am reusit sa termin in acelasi timp cu calul! :-) Asta este un lucru bun!:-)

Cind vezi la televizor calareti in general ai impresia unei miscari fluide, un fel de contopire intre cal si calaret.  Unde calaretul da impresia destul de evidenta ca se simte bine. Nu cred, ca miscare care am creat-o eu avea ceva in comun cu fluiditatea. Cind m-am oprit,  ma rugam din tot sufletul ca toate organele interne sa-mi fi in continuare la locul lor! :-) Noroc ca am primit citeva sfaturi despre ce trebuie sa fac.  Asa ca pina la urma am reusit chiar sa savurez placera unui galop! De fapt nu este asa de rau, odata ce ai aflat niste notiuni minime despre ... :-)Totul este despre pozitie si ritm. 

In urma sfaturilor primite tot n-am reusit sa sincronizez mersul "la trap". Mi s-a parut chiar mai greu decit "galop".  Poate data viitoare am sa ma descurc si acolo ... :-)

Lima City

Poze din oras.

Seconds[Request may-2006 ... end-1]: 0.111 elapsed!